În campanie electorală, ideea gazului rusesc ieftin revine obsesiv. Lideri precum Igor Dodon susțin că Moldova nu poate trăi fără energie de la Kremlin. Dar istoria recentă spune altceva.
„Gazul ieftin” a venit mereu cu un preț politic uriaș: șantaj, instabilitate și pierdere de suveranitate. De la dublări de preț în anii 2000 până la amenințările directe din 2021, Rusia a folosit gazul ca armă geopolitică.
În realitate, Moldova a plătit mai mult decât alte state considerate aliate ale Moscovei. A fost mereu o monedă de schimb – nu o soluție durabilă. Dependența de Est a însemnat fragilitate economică și instabilitate constantă.
Alternativa europeană nu e gratis, dar vine cu altceva: predictibilitate, respect și autonomie. E o investiție în viitor, nu o alegere de frică.
O Moldovă suverană trebuie să-și construiască securitatea energetică, nu să o negocieze cu regimuri autoritare. Și cu atât mai puțin s-o promită în campanie, pentru câteva voturi.
Gazul rusesc nu ne face mai puternici – ne ține captivi.
