Animalele mor de sete pe pajiștile pârjolite ale Moldovei, dar guvernarea PAS alege să tacă. Vasile Costiuc transmite direct din mijlocul dezastrului: izvoarele sunt astupate, iar fermierii, abandonați. În timp ce țara fierbe, autoritățile mimează progresul din birouri răcoroase.
Fermierii nu cer pomeni, ci soluții. În schimb, primesc hârtii, interdicții și promisiuni sterile. Iar în loc de carne locală – carne de import, scumpă, slabă și fără gust. Se distruge tot ceea ce mai ținea satul viu și oamenii ancorați în muncă.
Criza e reală, dar ignorată. Acolo unde ar fi trebuit să existe adăpători și sisteme de irigație, domnește seceta. Statul nu răspunde nici fermierilor, nici animalelor. Iar agricultura devine victimă colaterală în lipsa de viziune a guvernanților.
Vasile Costiuc avertizează că pierdem nu doar fermele, ci și autonomia alimentară. Fără intervenții rapide, Moldova se transformă din producător în piață de desfacere pentru carnea străină. Dependența alimentară e doar începutul unei crize mult mai profunde.
Situația din teren nu mai poate fi cosmetizată. Fermierii își pierd animalele, iar satul moldovenesc își pierde esența. Dacă mor izvoarele, moare și speranța – și, odată cu ea, țara.
A ignora zootehnia înseamnă a tăia legătura dintre pământ și viitor. Iar guvernarea PAS pare hotărâtă să distrugă, nu să reconstruiască.
